Farmacistul sas, Franz Binder a fost un spirit temerar care a cautat aventura prin locurile cele mai indepartate. A indragit calatoriile, iar in anul 1849 pornea catre taramurile Orientului Apropiat si Africii. A fost primul european care a putut cuprinde cu privirea apele Nilului, cel mai mare fluviu din lume. Cu un destin incredibil, exploratorul Franz Binder provine din familia farmacistilor Mauksch. Datorita muncii lor, pe teritoriul Transilvaniei au fost deschise mai multe farmacii, printre care una celebra astazi, Muzeul Farmaciei din Cluj.
Povestea sa se alatura unui alt explorator, romanul Dumitru Dan, cel care a facut inconjurul lumii in opinci in anul 1910 si despre care am vorbit aici.
Marea aventura pe carari necunoscute
Fratele sau vitreg, Samuel Mauksch fusese angajat in serviciul militar din Egipt, insa familia ii pierduse urma. Franz Binder renunta la farmacie si decide sa isi urmeze vocea inimii in cautarea fratelui.
1849 este anul cand primul european pornea in cea mai lunga calatorie in Orientul Apropiat si Africa. Dupa posibilitatile vremurilor acesta va pleca calare, cu prima oprire la Constantinopol, apoi Bagdad si Alep. Calatoriile lui Binder sunt atent descrise de nepotul sau dr. E.Kurt Binder, in brosura ,,Calatoriile si aventurile unui sas din Transilvania”. Un alt scriitor, nascut pe pamant romanesc, in Timis, interesat de aceasta calatorie incredibila este si Franz Remmel. Cartea intitulata ,,Calatorind spre sapte mari” a aparut in 1984 si este bazata pe jurnalul de calatorie al sasului.
”Barbatii shilluk puteau fi admirati in toata maretia lor, unii negri in întregime goi, doar unsi cu grăsime (acestia erau săracii, care nu aveau vite, pentru a se acoperi cu cenusa provenita din arderea balegarului). Altii erau albi (acestia erau pastorii, care se acopereau doar cu cenusă). Altii erau vopsiti cu rosu (acestia erau bogatii, care amestecau pamant rosu cu cenusa… Femeile au totusi o centura din piele neprelucrata in jurul coapselor. La alte triburi ele sunt complet goale, ca si barbatii. (…) Ele – femeile – au adus durra [sorg] , fasole, susan, oua, gaini si ata grosolana de bumbac. Acestea le schimbau contra sarii, a cepei si a catorva margele de sticla.” Jurnalul lui Franz Binder
Franz Binder: negustorul sas de pe Nil
Pasii il vor purta catre capitala ,,cea invingatoare”a Egiptului, in pestritul Cairo, care adaposteste vechi bazare si zgarie nori moderni. Asta se intampla in anul 1850, la un an dupa ce pornise in marea aventura. Pentru a se intretine va lucra cele mai diverse meserii, de la tamplar, cofetar sau conducator de caravane. Din septembrie 1852 va intreprinde drumuri comerciale pe ruta Cairo Khartoum, capitala Sudanului. Potrivit scrierilor din jurnal, Binder vindea „margele venetiene, tesaturi colorate de Nanking, fesuri roz și destule lazi cu marfuri”.
In schimbul marfii sale, acesta cumpara guma arabica si fildes si se intoarce in Cairo, pornind intr-o alta aventura, pe imensul Nil si apoi in desert. Cu un simt al negotului innascut, Binder strange bani frumosi pe marfa adusa. Calatorind prin locuri exotice, in care niciun european nu pusese piciorul, aventurierul nostru prinde curaj si face mai multe drumuri comerciale.
Iscusitul Binder ajunge sa ocupe functia de viceconsul onorific al Imperiului Austro-Ungar pe teritoriul Sudanului.
In anul 1853 ajunge in regiunea superioara a Nilului Albastru, afluent al Nilului si devine primul european ce calca pe acest pamant. Familia regala ii ofera multe cadouri, la fel si bastinasii sau triburile de pe Valea Nilului. Din calatoriile sale prin Asia Mica si Africa ajunge acasa cu o impresionanta colectie de arme, podoabe, obiecte utile in gospodarie si…o mumie.
Dorul de casa
In anul 1862, reintors in Transilvania natala se stabileste in satul Vurpar si doneaza colectia sa de 500 de obiecte africane Societatii Transilvane pentru Stiinte Naturale din Sibiu si scolii din Sebes. In prezent, Muzeul de Etnografie Universala, ce ii poarta numele, este singurul muzeu cu o colectie extra-europeana din Romania. Aici veti gasi plante, animale impaiate, roci, numeroase obiecte etnografice, dar si singura mumie dintr-un muzeu romanesc.
„Am vazut mormantul Mantuitorului, Nilul si multe miracole pana la Karthum. Acolo harnicia mi-a adus noroc mult, dar dorul de tara m-a purtat inapoi. Aici am gasit odihna sufleteasca, nevasta, casa si acest mormant.”
Calatorul Franz Binder a murit in anul 1875 si a fost inmormantat in satul Vurpar, pe un deal din spatele casei, intr-un cavou cu basoreliefuri ce aminteau de aventurile sale. Din pacate, din neglijenta autoritatilor, locul este doar o ruina, o amintire a ceea ce a fost bijuteria arhitecturala.
