Stiati ca Sobrino de Botin, in traducere libera din limba spaniola,,Nepotul lui Botin”, este cel mai vechi restaurant din lume? Nu doar data la care s-a pus prima caramida la temelia acestei constructii il face celebru ci si povestile tesute, de-a lungul anilor, in jurul sau.
Functional si in prezent, restaurantul cu o vechime de 300 de ani se afla in Madrid si isi asteapta si astazi oaspetii cu mancarurile bunicilor spanioli. Restaurantul din capitala Spaniei, ,,Sobrino de Botin”, si-a deschis usile in anul 1725. Iar de atunci si pana acum a primit oaspeti de seama, printre care si capetele incoronate ale Spaniei.
Sobrino de Botin: ajuns in Cartea Recordurilor, subiect de proza si cu angajati celebri
Potrivit site-ului oficial al restaurantului Sobrino de Botin, www.botin.es, acesta este inscris in Cartea Recordurilor. Acesta fiind doar unul dintre lucrurile care uimesc din istoria localului. Restaurantul a fost mentionat si in povestirile scriitorului Ernest Hemingway, impresionat de taramurile spaniole si mancarurile delicioase. Prieten bun cu Emilio Gonzalez, cel de-al doilea propietar al restaurantului, Sobrino de Botin apare in romanul de debut, scris in 1926, ,,Fiesta:The Sun Also Rises”. De altfel, scriitorul spaniol Benito Perez Galdos aminteste si el de acest restaurant intr-un roman scris in anul 1887.
Celebrul pictor Francisco de Goya se pare ca a lucrat ca ospatar in Restaurantul Sobrino de Botin. Desigur, inainte de a ajunge faimos, un fel de poveste hollywoodiana cu happy end.
Restaurantul spaniol a inceput ca o afacere de familie
Casa Botin, cu numele sub care a fost inaugurat restaurantul, a apartinut bucatarului francez Jean Botin. Dupa ce acesta a murit, afacerea a fost preluata de nepotul sau care a schimbat numele localului in Sobrino de Botin, adica ,,Nepotul lui Botin”.
In zilele noastre, restaurantul din Madrid este atractia principala a orasului. Atrage turistii datorita povestii frumoase, dar si datorita cuptoarele din fier, de la 1725, in care si azi se pregateste mancarea.
Preparatele culinare, precum purcelusul de lapte, mentionat si in romanul lui Hemingway, sau supa de usturoi sunt recunoscute in lume.
Cladirea restaurantului este un adevarat monument istoric, proprietarii incercand sa pastreze fatada identica cu cea de la 1725. Daca v-am deschis apetitul si starnit dorul de duca pe taramuri spaniole, trebuie sa stiti ca aveti nevoie de rezervare la acest restaurant. Si nu, preturile nu sunt deloc piperate!
Proprietarii actuali ai restaurantului sunt familia Gonzalez, a treia generatie. Acestia au reusit sa pastreze aceeasi atmosfera de odinioara si retele consacrate ale bunicilor Jean Botin si Emilio Gonzalez.
