6 iunie, anul 1987! Presa vremii anunta o mega realizare inginereasca socialista: inaugurarea Pasajului Unirii. Nu vom aduce in discutie propaganda comunista, insa ne vom rezuma la importanta lucrarii si la faptul ca un astfel de proiect de anvergura a fost gata intr-un timp record. Numai 34 de zile au durat lucrarile de constructie, iar pregatirea terenului incepusera cu cateva luni inainte.
Pasajul Unirii, simbol al epocii comuniste, model al epocii capitaliste
Dincolo de minusurile acele epoci, trebuie sa recunoastem ca multe dintre constructiile, emblema pentru Bucuresti au fost realizate in acele vremuri. Pasajul Unirii este unul dintre cele mai utile astfel de proiecte ale capitalei. A fost gandit sa gestioneze si sa elibereze una dintre cele mai aglomerate zone ale orasului. Arhitectura moderna si solutiile tehnice gasite la acea vreme fac din pasajul subteran al Bucurestiului un proiect ingineresc unicat.
Insusi, ministru Constructiilor Industriale si viceprim-ministru al Guvernului, Ion C. Petre s-a mutat pe santier pentru a se asigura ca lucrarile se desfasoara conform proiectului.
Pasajul de la Unirii este cel mai lung din orasul lui Bucur, cu 900 de metri, iar din acestia, 600 sunt acoperiti. Dispune de 4 benzi de circulatie, cate doua pentru fiecare sens, aparatura de urmarire a traficului, sistem de ventilatie pentru a scapa de noxe.
De proiectare s-a ocupat Institutul de Proiectari pentru Transporturi Auto, iar constructia in sine a fost realizata de Ministerul Constructiilor Industriale.
In urma cu 9 ani, Pasajul Unirii a fost supus unor lucrari de renovare. Acestea au inclus structura de rezistenta si amenajari potrivit normelor europene. Dupa 4 luni, pe 14 septembrie 2009, pasajul a fost redat circulatiei. Astazi este una dintre zonele cele mai aglomerate din capitala.
