Legile lui Kepler descriu cum se misca planetele in jurul Soarelui, legi folosite in cadrul mecanicii newtoniene. Legile astronomice au fost enuntate in secolul al XVII-lea de catre Johann Kepler, dupa ce s-a inspirat de cercetarile astronomului Tycho Brahe. Primele 2 legi vor aparea in lucrarea Astronomia nova, in 1609, iar cea de-a treia in Harmonices mundi, tiparita in 1619.
Prima lege a lui Kepler
,,Planeta se misca in jurul stelei pe o orbita eliptica, in care steaua reprezinta unul din focare.” Astronomia si astrologia in Evul Mediu erau doua discipline care nu se bucurau de respect din partea intelectualilor. In aceste vremuri, potrivit teoriei lui Ptolemeu se considera ca Pamantul este fix si imobil in centrul unor sfere concentrice in rotatie in care se gasesc diferite planete, azi Sistemul Solar.
Odata cu teoriile enuntate de Nicolaus Copernic, Galileo Galilei, oamenii de stiinta vor incerca sa inteleaga ca Terra ,,eppur, si muove”, teorie de altfel respinsa de catre Biserica.
In anul 1609, Kepler, dupa ce citeste observatiile lui Tycho Brahe de duduce ca planetele se misca pe traiectorii eliptice.
A doua lege a lui Kepler
,,Linia dreapta care uneste planeta cu steaua («raza vectoare a planetei») matura arii egale in perioade de timp egale sau formulat echivalent viteza areolara a razei vectoare e constanta.” Potrivit celei de-a doua legi, numita legea ariilor egale a lui Kepler, o planeta se deplaseaza cu atat mai rapid cu cat este mai apropiata de stea. Astfel, raza vectoare a Pamantului matura intr-o secunda o arie de peste 2 miliarde de kilometri patrati.
A treia lege a lui Kepler
In anul 1618 va fi enuntata a treia lege. ,,Patratul perioadei de revolutie a planetei
este proporțional cu cubul semiaxei mari a orbitei
.” Legea armoniei, asa cum mai este numita, stabileste legatura dintre distantele a doua plenete fata de Soare si timpul in care planetele realizeaza un parcurs complet.
Importanta legilor lui Kepler
Legile enuntate de catre marele astronom stau la baza formularii legii gravitatie a lui Isaac Newton si folosesc in domeniul astronomiei, mecanicii si fizicii.
Legea atractiei universale explicata prin legile lui Kepler
Isaac Newton se va baza, in formularea teoriile sale privind gravitatia, pe cele 3 legi ale lui Kepler. Concluzia: forta ce are o valoare invers proportionala cu patratul distantei rezulta forma corecta a fortei gravitationale. In anul 1687, in Philosophiae Naturalis Principia Mathematicadescrie Legea atractiei universale.
